Duminică, Mai 20, 2012
image

Bine ai venit pe www.ioanatanase.ro!

Este felul in care noi, colegii tai intelegem sa te pretuim de ziua ta de nastere.

Inedit

Idei de prima pagina

Bine ai venit pe www.ioanatanase.ro!

frontpage Este felul in care noi, colegii tai intelegem sa te pretuim de ziua ta de nastere.


De ce? Pentru ca in unele cazuri, extrem de rare, un om arata atata bunatate, incat nu il mai consideri doar coleg, ci iti devine prieten. Iar prietenia intotdeauna tine o viata.

Din acest motiv, cadoul nostru te va tine o viata... Este propriul tau nume, propriul tau domeniu, locul unde iti vei face un site, unde vom intra sa te vizitam atunci cand poate nu iti vom fi aproape fizic.

La multi Ioana. Niste prieteni! BOG Mafia United!

 
Amintiri

Prima varsta

De-ale oamenilor mari

In ultima vreme am fost ocupata cu deslusirea misterelor vietii de adult. Serviciu, casnicie, impartirea atributiilor, rezolvarea conflictelor, luarea unor decizii importante etc. Dar si finalizarea studiilor. Asadar termin Masteratul. Maine. Si am avut de facut un film si un caiet de regie si cate si mai cate. Iata ce a iesit fara resurse financiare, cu ajutorul prietenilor nostri dragi. Si am prins si o zi friguroasa de filmare, cred ca cea mai friguroasa din an.

Dim lights Embed Embed this video on your site

 
Amintiri

Prima varsta

Dornroschen la Kindergarten si alte alea

Sunt 18 ani de cand fac scoala. Si as mai face inca pe atat. Din pacate viata de adult nu mai este atat de permisiva. Trebuie sa muncim, trebuie sa facem bani, trebuie sa fim responsabili de actiunile si deciziile noastre, trebuie sa platim facturi, taxe si impozite, sa refacem camara o data pe saptamana, sa ne culcam devreme ca sa fim apti de munca a doua zi, trebuie, trebuie, trebuie.

Imi amintesc una din primele zile de la gradinita. Spun una dintre, pentru ca mama a avut mai multe tentative. Prima dintre ele s-a soldat cu ascunderea mea sub masa din cauza vizitei asistentei. Cand a reusit sa puna mana pe mine, am muscat-o cat de tare am putut, ca mai apoi sa ma lipesc de geam precum o musca de parbrizul masinii in viteza si sa o strig pe Pupa, bunica mea draga, din toti plamanii. Educatoarea i-a spus atunci mamei ca sunt nepregatita.

Urmatorul an a venit vremea gradinitei germane. Era o zi frumoasa de toamna asa ca plimbarea pana acolo a fost placuta. Odata ajunsa de mana cu Pupa si constatand ca istoria se repeta, ca vrea sa ma dea, sa ma lase pe mana unor straini, am inceput din nou sa urlu. Nu pentru mult timp insa. M-au prostit. M-au lasat sa imi aleg cuierul preferat. Aveam de ales intre diverse oratanii. Am ales veverita. Nu mai tin minte motivele, dar am constatat ulterior ca imi alesesem cel mai greu de pronuntat animal.

 

Cauta in site

Intrebarea saptamanii

Ce site va place mai mult?

Persoane interesate

Avem 2 vizitatori online